Idei marturii 2013

Tema sarbatorii nuntii este foarte putin abordata in literatura de specialitate, aceste teme sunt tot mai rare in lumea moderna in care obiceiurile si traditiile populare par tot mai prafuite, o lume in care internetul a schimbat in totalitate mirifica lume a satului., fiind intr-o tranzitie spre modernitate riscand sa fie cu totul acaparata de aceasta.

Universul satesc a inceput sa intre intr-o saracie, din punct de vedere al respectarii traditiilor si respectarii ceremonialului nuptial, in diversele sale faze, incepand de la graitor (vornic), chemator, bucatarese. Fie ca este constrans sau se adapteaza modernitatii, spiritualitatea rurala isi pierde din intensitate pe zi ce trece. Satul romanesc si traditiile din “ vatra” acestuia sunt ireversibile, iar  in ceea ce priveste datiniile si obiceiurile locului, acestea au pierdut batalia cu modernitatea in multe locuri din tara. Locurile in care am trait, locurile in care stramosii nostrii au urmat traditiile transmise de la parinti, bunici, strabunici… nu mai exista, traditiile s-au “cernut” ramanand doar “kitsch-urile”. “Continutul folcloric al nuntii a scazut “ dupa cum spunea si profesorul Vasile Todinca care a facut numeroase studii de cercetare asupra sarbatorii nuntii, “ semn ca asistam la urbanizarea ei.”

Nunta, obiceiuri,  traditii.

In viata satului traditional la momentul casatoriei exista obiceiul “darului” sau a” cinstei “cum se mai numea in Tara Beiusului, acum acestea au un accent cu valoare economica.

“Cuvantul sarbatoare provenit din fondul latin, de la verbul “ a serba” incuba in el atat semnificatii laice cat si religioase,” iar cuvantul “nunta vine din grecescul gamos si din latinescul nuptiae si insemna unirea fizica dintre o femeie si un barbat , una dintre legile esentiale ale naturii stabilite de Dumnezeu … dovezi gasim in Sfanta Scriptura, in cartea Facerea la capitolul 2, versetele 18-24 unde ne spune ca nu e bine sa fie omul singur pe Pamant. Sa-i facem ajutor potrivit pentru el…iar coasta luata  din Adam a facut-o Dumnezeu femeie si a dus-o lui Adam. De aceea va lasa omul pe tatal sau si mama sa si se va uni cu femeia si vor fi amandoi un trup”

“Sarbatoarea nuntii – prilej al unificarii contrariilor”

Asa cum ne povesteste Vasile Todinca in cartea sa ,formarea cuplurilor matrimoniale genereaza uneori dezechilibre de natura economica, in cadrul familiilor de origine dar si o serie de tensiuni sufletesti “… insa actele rituale ceremonii, oratii, strigaturi, cantece, dansuri rituale, daruri etc, rezolva aceasta stare de criza.

Consacrarea noului cuplu uman are loc o data cu asezarea de catre preot a cercurilor imparatesti pe capurile mirilor si aruncarea de catre mireasa a colacului ritual peste cap si ruperea lui de cel care-l prinde impartindu-l nuntasilor.

Schimb de obiecte rituale in traditia de nunta din Vestul tarii

Vasile Sala in cartea “Datinile poporului roman la nunta in plasile Beiusului si Vascaului”, aparuta la tipografia Doina din Beius in 1937, (Judetul Bihor) ne prezinta o parte din ceremonialul nuptial astfel: pregatirea painii rituale destinate nuntii, prilejuieste un schim de “plamadeala” . Mirele trimitand un sol (barbat) cu cozonac sau colac, din prima coptatura, iar mireasa tot printr-un sol (femeie) acelasi lucru mirelui. Procesul de transformare a graului in faina, a fainii in aluat framantarea si coacerea au semnificatii simbolice profunde ce tin de tainele zamislirii vietii. La tot acest proces de fabricare a painii se intrepatrund doua elemente ale naturii, focul – simbolizand elementul masculin si apa o stihie feminina. Despre conjunctia celor doua vorbesc si ornamentele de pe colacii rituali.

Cu prilejul logodnei are loc schimbul de inele, unul dintre cele mai raspandite simboluri maritale, semnificand credinta reciproca si legatura dintre cele doua suflete. Este posibil ca intr-o faza mai veche, simbolismul inelului sa fi avut un substrat erotic

Schimburile de daruri intre mireasa si mire si intre familiile inrudite precum si dansurile si jocurile colective aici fiind inclus si dansul miresei care avea sensul integrarii ei in noul neam, mireasa fiind jucata mai ales de rudele mirelui.

Nunta, este o “taina” la care omul participa constient in ceasul de “amiaza” al vietii , cand este si momentul ungerii cu MYROV ( mireasma, slava, curatenia launtrica) de unde vine si denumirea de mireasa si mire. Prin inelul pus pe dreapta, simbolul logodnei si cununa de pe cap, simbolul cununiei, omul se retrage in univers degustand nemarginitul. La lumina mintii “omul” se adevereste a fi un intelept, intelegand taina existentei inchisa in taina nuntii.